Olanda - Romania 2-0. Jocul organizat batav a invins crisparea fara orizont romaneasca

Incerc sa exprim prin foto ce s-a intamplat pe teren. In imagine este un Adrian Mutu crispat, incrancenat in van, in incercarea de a face ceva, orice cu acest Khalid Boulahrouz, un metodist lipsit de imaginatie care a respectat, ca un soldat vajnic, in simplitatea sa, indicatiile antrenorului.

Sa contrapunem un Van Basten stana de piatra, sigur pe sine, unui Piturca isteric, haotic, urland si facand gesturi disperate cu mainile, cu picioarele, cu amandoua. Aparati-vaaaa! Aparati-vaaaa! Inchideti culoareleeeee! Am mai vazut o a doua repriza care probabil ca a fost cea mai slaba facuta de Nationala la Euro 2008. Si ultima.

Mingea nu a mai circulat ca in primele doua meciuri, cand parca se lipea de picioarele romanilor. Moticul principal? Eu cred ca acesta este in indicatiile tactice date de Victor Piturca. In astfel de situatii, antrenorul este factorul decisiv, depinde ce spune jucatorilor.

Cu obstinatie, ai nostri au aruncat mingile in fata pe Marius si apoi Daniel Niculae, pe Adrian Mutu si pe Razvan Cocis, la indicatiile antrenorului. Pana la acest meci, forta noastra a fost intr-un joc colectiv excelent organizat, din care, in meciul cu Italia, a iesit in evidenta Adrian Mutu, cu sclipirile sale.

Dupa ce ne-am aparat, ceea ce ne-a fortificat psihic, am si atacat. Uneori ne-a iesit, alteori nu. Una peste alta, ne-a iesit. La acest meci, pasele nu au mai functionat, in pofida faptului ca olandezii au jucat trei viteze mai lent decat in precedentele doua meciuri. Nu ne-am aparat bine, si atunci am cazut psihic si nu a mai mers nimic.

Nationala lui Piturca a demonstrat ca nu stie sa joace la atac, la victorie, pastrand simultan o aparare echilibrata. Parerea mea, amintindu-mi cum juca Steaua lui Piturca, aparandu-se in draci, este ca acesta nu gandeste dincolo de "ne aparam si contraatacam, poate ca vom inscrie", una dintre criticile pe care i le-am adus intotdeauna selectionerului. Acestea sunt limitele sale.

Normal ar fi fost sa fim peste ei in fiecare colt al terenului, sa murim pe teren alergand. Un exemplu in acest sens este nationala Croatiei. Veti vedea ce va face in continuare aceasta echipa fantastica, care prefera sa joace pozitiv 90 de minute, riscand sa se sufoce fizic in minutul 75, decat sa ascunda mingea in gazon.

Ma ingrijoreaza atitudinea lui Adrian Mutu, care, dupa fiecare greseala pe care o facea, se uita la Piturca. Ce influenta are acest om asupra jucatorilor? De ce a spus, la conferinta de presa de ieri, "se poate intampla orice, putem sa invingem, putem sa luam bataie la scor" etc. Cum adeca, fratele meu? Asta le spui tu jucatorilor, ca pot pierde la scor?

Antrenorii romani nu vor pentru nimic in lume sa-si angajeze un psiholog la echipa si, cat nu o vor face, asa vor pati in momentele critice. Ma uit acum la televizor la Mircea Sandu. Mai are si forta sa rada. Eu in locul lui m-as ascunde.

Victor Piturca le-a indus prin declaratii fotbalistilor ideea ca meciul e ca si castigat. Acum a inceput deja sa transforme acest esec intr-o victorie. Oh, mamma! we did two null scores with Italy and France, uau! Impressive.

Acum, Nationala va reveni in tara si Piturca va fi antrenorul Nationalei inca doi ani, pentru ca este sustinut de Federatia Romana de Fotbal. Acum doi ani, am spus ca Piturca va distruge o generatie cu mai multi fotbalisti talentati decat in asa-zisa "Generatie de Aur". Acum spun ca, chiar daca ne vom califica la turneul final al Campionatului Mondial, se va petrece acelasi lucru si atunci.

Sa vorbim si despre greselile de selectie facute de Piturca. A lasat acasa un fundas dreapta extrem de valoros, pe George Ogararu. A luat doi "piticoti" lipsiti de orice forta fizica in contactul direct cu adversarul, in conditiile in care trebuia de mult sa caute, sa selectioneze si sa joace din preliminarii cu alti jucatori mai in vana decat Nicolita si Petre: Vlad Munteanu, de exemplu.

A lasat acasa un atacant pursange, pe Florin Bratu, luandu-l in loc pe Marica, iar acesta s-a accidentat stupid, confirmand orice previziuni despre faptul ca nu trebuia selectionat. L-a luat pe Nicolae Dica, un jucator care joaca bine atunci cand are jucatori puternici in jurul sau, care sa-i faca culoare de joc, sa aiba loc sa fantazeze.

A mizat excesiv pe Cocis, care mi s-a parut lipsit de imaginatie si pe picior gresit incontinuu, in loc sa gaseasca un mijlocas ofensiv central puternic si inspirat. Nu stiu cine, nu e treaba mea, ci a antrenorului.

Raman cu imaginea lui Ciprian Marica, cu tricorn pe cap, jucand intr-o reclama in care spune ca poate ca ar trebui sa ne dorim sa castigam un picior de pahar cu el. Dupa ceea ce a devenit post-era Lucescu, nici nu este bun de altceva decat de picior de pahar. De bere. Cu multa, multa spuma.