STAREA PRESEI Cornel Nistorescu: Un omagiu lui Ion Raţiu

(n.red. - fotoinfo: Ce mult indragesc aceasta sigla superba! Este primul motiv pentru care am fost foarte suparat atunci cand un alt mare jurnalist a schimbat sigla ziarului, din orgoliu.)

Nu pot începe activitatea la Cotidianul decât cu o întoarcere la Ion Raţiu, fondatorul ziarului.

A fost şi unul dintre principalii fondatori ai democraţiei româneşti - ediţia a doua. Sigur, nu este vina lui pentru că ea este atât de chinuită. A fost printre cei foarte puţini, huiduiţi şi de o ţară întreagă, dar care o avea desenată într-un proiect modern şi coerent de care şi acum suntem departe.

Prin ianuarie 1990, înainte de prima venire a minerilor în Bucureşti, dar şi înainte de apariţia revistei “Expres”, m-am trezit invitat la Intercontinental de un domn scund şi misterios, cu părul alb, numit comandorul Nicolae Radu. Omul făcea parte dintr-un grup care schiţase un plan de răsturnare a lui Nicolae Ceauşescu. El m-a condus la Ion Raţiu la etajul 11.

Avea un apartament cu un birou pe care ţinea un caiet. Scria numele tuturor celor cu care se întâlnea. “Buuun, Nistorescu Cornel! Am auzit lucruri bune despre Dumneata şi aş vrea să lucrezi la un ziar pe care intenţionez să-l tipăresc!” Era ceea ce nu mai văzusem niciodată în România: un mare domn! Un fel de lord care nu strâmba din nas la haosul, mizeria şi naivitatea acelor zile... citeste tot aici

IN MEMORIAM

Inceputul unui veac nou se apropie. Cum va fi? Ce va aduce?

Cel care se termina a fost monstruos: omul-furnica lovit, facut animal, insecta, alergand inspaimantat fara gand, fara tinta, incercand sa traiasca (desi nu traia), incercand sa gandeasca (desi nu mai gandea) sau avea doar un fir subtire de care se agata.

N-am murit? Cand mor? Cand ma vor omori? Ce-i moartea? Eh... moartea. Asa-i in viata... nu merita... Ce se intampla? O lume uriasa vine sa ma striveasca. Pentru asta am trait atat de mult? Dar vreau sa asist la spectacol.

Aurel Budescu, note de roman, undeva spre finalul anului 1999