IN MEMORIAM

Inceputul unui veac nou se apropie. Cum va fi? Ce va aduce?

Cel care se termina a fost monstruos: omul-furnica lovit, facut animal, insecta, alergand inspaimantat fara gand, fara tinta, incercand sa traiasca (desi nu traia), incercand sa gandeasca (desi nu mai gandea) sau avea doar un fir subtire de care se agata.

N-am murit? Cand mor? Cand ma vor omori? Ce-i moartea? Eh... moartea. Asa-i in viata... nu merita... Ce se intampla? O lume uriasa vine sa ma striveasca. Pentru asta am trait atat de mult? Dar vreau sa asist la spectacol.

Aurel Budescu, note de roman, undeva spre finalul anului 1999

Maestrul meu s-a dus sa se odihneasca

Dupa 90 de ani, trei luni si trei zile de viata, tata a plecat putin intr-o lume mai buna. Pe cea de aici a dovedit-o, trecand de toate relele si peste toate nenorocirile, fie ele criza din '30, razboiul al doilea, foametea de dupa, cu venirea comunistilor, obsedantul deceniu, obsedantele sase decenii, Revolutia din Decembrie 1989 si mizeriile sale tipice, bolile, oamenii care l-au parasit si cei care au plecat si ei sa se odihneasca.

A fost director de liceu si profesor de limba si literatura romana, unul atat de prestant, incat nici acum nu-i este uitat numele in oras, azi, intr-o lume in care oamenii de calibrul sau probabil ca sunt dati afara "pentru incompetenta".

A scris proza si analize literare, pe care nu ma las pana nu le public.

Ramane cum am stabilit, batrane domn: "MAESTRE, NU TE VOI UITA NICIOADATA".

ZIARUL DE VRANCEA DESPRE TATA: Seniorul

"In galeria acestor ilustre personalitati care au slujit timp de o viata la liceul „Unirea” si care au dus faima acestei scoli departe in timp, se situeaza la loc de cinste distinsul profesor Aurel Budescu.

Icoana vietii sale a ramas chipul mamei, acea fiinta care l-a povatuit sa faca intotdeauna ceea ce simte ca este datoria sa, indiferent ce se va intimpla.

Din relatarile Domniei sale, aflam ca una din marile bucurii ale vietii a trait-o in vremea studentiei, atunci cind asculta cuprins de emotie cursul profesorului si criticului literar George Calinescu, „omul superior” a carui elocinta nu a avut egal."

citeste articolul complet