Grupul Coral SOUND la Olimpiada Corala Mondiala de la Graz (I)

O alta poveste a prezentei noastre la Graz, care insa pune accentul pe aspectele culturale si turistice, a fost scrisa de colegul meu, Alexandru Damian, bas in Grupul Coral Sound, pe blogul sau. Voi posta propriul meu text de aceasta factura ulterior.

In prima zi a prezentei noastre in orasul Olimpiadei Universale Corale, editia cu numarul 5, am sustinut un concert neoficial pentru firma de asigurari Grawe. La acest concert au participat doua formatii corale austriece (foto 2), un grup vocal feminin (foto 3) din Croatia si noi (foto 1, din evolutia din concursul de la Sectiunea de Coruri mixte de Camera, foto 5, din concertul dat la receptia Grawe).

Formatiile invitate sa concerteze au fost alese (este bine sa subliniez aceasta) pe spranceana, iar dintre ele a noastra a concertat in finalul serii.

Trebuie sa spun ca, dupa ce am interpretat programarea corului nostru in inchiderea serii ca fiind un semn al aprecierii valorii noastre, m-am sucit, cand am aflat ca, inaintea reprezentatiei noastre, austriecii vor lua masa.

Ideea este ca stiam bine ca austriecii sunt niste mancai proverbiali.

Lucrul acesta mi-a fost confirmat de faptul ca masa s-a prelungit, de la 30 de minute, cat era pe hartie, timp de peste o ora si jumatate. La precedentele evolutii vocale, cele ale formatiilor austriece si cea a croatelor, lumea se mai plimba, mai servea niscaiva beuturica, mai vorbea in soapta.

Intr-un colt, am vazut o tigara super-light stinsa in scrumiera. Am crezut ca noi vom canta acoperind un cor de voci de oameni infierbantati, inghiortaind haloi gretzos si aratandu-ne cu degetul, cum patiseram intr-un an, de Craciun, la o discoteca din Bucuresti, Calise pre numele sau.

Am intrat la incalzire, intr-o sala de trecere de langa locul unde urma sa cantam (foto 4), cu o acustica putin aberanta, dar foarte calda in sunet, la capatul careia se afla spalatorul. Atunci mi-am schimbat convingerile.

Austriecii treceau, pe rand, spre locul cu pricina. Se opreau, incepeau sa zambeasca si isi vedeau de treaba. Apoi au revenit in grupuri mici, cu aparate foto, si au inceput sa ne pozeze sistematic.

Cand am intrat in sala au inceput sa aplaude sustinut, de mi s-a zbarlit pielea pe mine. Vorbisera intre ei. Am ajuns pe scena si m-am uitat in sala.

Nimeni nu mai manca, de unde cu cinci minute inainte toata lumea-ngurgita de zor, se vanzolea si vorbea destul de tare. Ulterior, am aflat ca, in timpul "Doinei", pe care am cantat-o in cadrul recitalului, seful organizarii din partea Grawe ordonase cateringului sa inceteze orice activitate, ca sa nu ne deranjeze.

Din anumite puncte de vedere, a fost un concert absolut formidabil. In primul rand, ce m-am simtit eu capabil sa transmit acelei sali a fost la cote maxime, de cand cant in Corul Sound.

In al doilea rand, voltii pozitivi pe care i-am simtit venind din sala au fost de o calitate nemaipomenita, cum am simtit rareori.

M-am hranit cu ei cat pentru zece ani de viata. In randul al treilea, o doamna se legana, in ritmul cantului nostru. O alta plangea, chiar daca nu intelegea o iota din limba romana.

Nu pot sa spun ca am cantat perfect, defapt a canta perfect intr-un astfel de concert, cu o sala care sare in picioare dupa fiecare piesa si striga: "Bravo!", ca la Tosca de Puccini, este aproape imposibil.

Pot spune insa ca a fost cel mai cathartic concert pe care l-am avut vreodata cu Sound. Unul pe care Voicu l-a categorisit ulterior, cand l-am intrebat ce crede despre evolutia noastra, ca fiind de nota 8.

Atentie, la Voicu Popescu (foto 6) nota 8 inseamna foarte-foarte mult, pentru ca este genul de om care iti zambeste, "iti face mai-mai", dar este extrem de pretentios.

Aceasta a fost prima noastra prezenta corala in Graz, de care o sa-mi aduc aminte intotdeauna cu mare placere.
(va urma)