STAREA PRESEI 4: Dolmind pe ea, GSP pe toti ne calalea

Jurnalistul de la GSP care consemneaza in live commentary ce se intampla in meciul Poli Iasi - Gaz Metan doarme pe sine insusi, leagana copilul, nevasta gateste si este foarte strrrrreasaaaaanta, pentru ca in timp ce face aceasta mai vorbeste si cu mama domniei-sale la telefon, nemaivorbind despre faptul ca Eric asta de la Gaz Motan este mult prea mititel si nici nu se vede bine, asa ca nu intra in programul de somn biologic in stare de trezie, in care se afla jurnalistul de la GSP, astfel ca acesta scrie, in minutul 49 al meciului:

Eric scapa singur cu programul, dar Branet respinge

Somn usor, prietene. Daca te vede Vochin sau Geambasu, iti iei amenda. Nu mai vorbesc despre ce se intampla daca te prinde cu programu-n sac Tolo. E caine, stii bine. E caine si urla. Si bine face.

Dorinel Munteanu: "Steaua e o echipă dărîmată psihic"

Dorinel a acceptat, într-un dialog de 30 de minute, să povestească la rece despre cum l-a marcat "experienţa Ghencea"

"Am închis maşina?". Omuleţul dispare în sprint ca şi cum n-ar fi fost. După o clipă pasul des îl apropie pe rampa parcării din centrul Kolnului. "Hai să intrăm aici, că mă aşteaptă Simona şi un domn". "Aici" e un restaurant italienesc, Simona e soţia, iar domnul un preot din Timişoara în trecere prin oraş.

Iar el e Dorinel Munteanu, cel mai cunoscut român din oraş, recordmenul selecţiilor în "naţionala" de fotbal a României. Ca statură, n-ai zice. Ca voioşie, nici atît. "S-au adunat multe într-un timp foarte scurt. Dar tot timpul trebuie să vezi partea bună. Uite, mîncăm. Aţi comandat?".

Simona o pizza vegetariană, preotul cartofi prăjiţi şi salată. "Azi e miercuri, postim, aşa că iau şi eu cartofi. Părinte, dar un pahar de vin roşu merge? Că o să conducă soţia la întoarcere". Părintele e fără echivoc: "Nu merge". Dorinel însă găseşte şi aici binele. "Adică da, că şi alcoolul îngraşă. Am luat vreo două kilograme de cînd n-am serviciu".

- Înseamnă că eşti liniştit, Dorinele
- Ehe, mai degrabă pentru că nu mai alerg zilnic. Încerc să uit, dar nu pot. Ce-mi trebuia mie toată nebunia aia?

citeste articolul