Semifinala 1 Eurovision: Cateva piese bune, voci mai bune decat piesele. Romania ce-mi facea?

Formidabila Beogradska Arena, aranjamentul scenic si culorile, cu grafic schimbat cu mult bun gust la fiecare piesa. Meseriasi sarbii, chiar mi-au placut mult!

Sa mai spunem ca, spre deosebire de noi, pe tot parcursul televotingului au prezentat piesele, nu buletinul de stiri, nici pe Goran Bregovic (si doar este tara sa!), iar pe tot timpul televotingului s-a vazut cronometrul acela care a lipsit la noi, in Romanica.

Oameni care respecta muzica. Trebuie sa spun ca am avut mare succes cu Corul Sound in Bosnia, sunt oameni culti pe acolo. La Banja Luka ne-au primit de parca am fi fost Harlem Gospel Singers.

Ceea ce m-a impresionat e ca aproape toti concurentii au incercat sa scoata in fata muzica si nu show-ul. Au fost multe voci bune in aceasta seara, mai multe decat piesele, dintre care mi-au placut doar cateva.

Mi-au placut piesa si interpretarea lui Boaz din Israel. Nu se putea mai bun moment sa se boxeze transmisiunea TVR 1. Bravo! Kreisiradio din Estonia, Dustin The Turkey din Irlanda, Elmir si Samir din Azerbaijan si Elvir Lakovic Laka din Bosnia si Hertegovina sunt buni de pus la antologia cu cele mai ciudate prezente din istoria Eurovision.

Insa piesa si interpretarea bosniecilor mi-a placut mult. La nivelul a ceea ce au aratat si pana acum. Au voci sarbii acestia. Asteptam sa vad daca mai apar cu boxerii aceia imbracati prezervativos. Din pacate, mi-au rapit placerea.

Cel mai mult mi-a placut Geta Burlacu, o cantareata de jazz basarabeana cu o voce foarte buna. Eu personal as vota cu ea in finala, dar acum m-am saturat sa indes bani in Nu-Stiu-Cum SRL aceea de care scria Iosif Kiss pe blogul sau.

Mi-a placut si piesa intelectuala a belgienilor de la Ishtar. Ca sa nu mai spunem ca au armonizat perfect, intr-un show live, violoncelul, chitara, flautul, clarinetul si vioara, dimpreuna cu o voce solo si trei backing-vocals. Meserie, oamenii acestia, Ishtar, stiu muzica multa.

Rusul Dima Bilan a patinat si n-a ajuns de prea multe ori cu vocea sa, agitandu-se, tavalindu-se pe jos si ratand sunete. Edwin Marton a scripcarit cateva sunete pe Stradivariusul lui care merita o soarta mai buna si, pe un minipatinoar de cativa metri diametru (coarda care trece prin centrul cercului) a patinat Evgheni Pluschenko. Nu mi-a placut rezultatul. Patinatorul acesta mare, daca nu are unde sa-si intinda aripile, nu transmite la fel.

Ajungem la... Nico si Vlad Mirita din Romania! Inca odata: ambii au voci foarte-foarte valoroase, dar piesa nu-mi transmite absolut nimic. Vocile, nu stiu de ce, sunt reci, reflexive, canta foarte bine, dar nu transmit nimic. Imi apare in fata cand chica colilie a lui Titus Andrei, cand ochelarii lui Horia Moculescu. Au si nimerit bine la cantat, dupa finlandezii extrem de zgomotosi de la Terasbetoni, care imi inspira respect pentru categoria de muzica pe care o practica.

Nu s-au sarutat. Daca o faceau, titram: "Divorteaza Nico?". Asa, am remarcat ca, dupa chiolhanul tras aseara, Nico a patinat de cateva ori si, la un moment dat, nu a ajuns la sunetul la care trebuia sa ajunga. Probabil si din cauza emotiei. Si Vlad a intrat foarte emotionat, a avut vocea putin "aburita" din aceasta cauza, dar a scos-o la capat cu stiinta de emisie si atentie.

Kalomira din Grecia are un show si o piesa tipice Eurovision, cu care s-au castigat multe editii de-a lungul anilor. Nu mi-as dori ca acest scenariu sa se repete si anul acesta. Ar fi chiar foarte trist.

Booon, sa vedem rezultatele!

Finlanda: Teräsbetoni - Missä miehet ratsastaa

Cand vorbim despre Teräsbetoni, discutam de metal-rock-ul finlandez. In general, nordicii, nu numai finlandezii, sunt foarte buni in metal-rock. Printre cei mai buni.

Teräsbetoni a lansat din anul 2003, cand s-a constituit, un demo si alte trei albume. Nu sunt un mare ascultator al acestui subgen de rock, chiar daca unele varfuri imi plac. Am remarcat aceasta piesa si trupa finlandeza Teräsbetoni mai curand pentru ca apreciez optiunea finlandezilor de a merge la Eurovision cu un cantec de aceasta factura.

Spre deosebire de papagalii imbracati in haine de crocodil, numiti Lordi, care mai mult mimau hard-rock-ul acum doi ani si aterizau pe acute cu vocea prin copaci, Teräsbetoni chiar sunt metalisti adevarati, care se aseaza pe scena cinstit, aratandu-si fetele si scuturandu-si pletele asa cum se obisnuieste prin Tara Rockerilor, iar eu ma bucur ca ei vin anul acesta si sparg discareala Eurovision cu o astfel de piesa, pe care sunt convins ca o sa i-o tranteasca lui Svante Stockselius in fata cu maxima savoare.

Dupa un debut etno foarte interesant si promitator, piesa Armeniei, interpretata de Sirusho, numita Qele-Qele, cade intr-un dance cu accente orientale complet lipsit, dupa parerea mea, de originalitate. Seamana izbitor cu multe piese de acest gen pe care le aud cantate de diferite dizeuze in statele aflate la limita dintre Europa si Orient. De la mandrii armeni ma asteptam totusi la altceva.

Cel mai mult imi seamana, ca muzica de jungla contrasa din originalul folcloric, cu viziunea pragmatic-mecanicista pe care o au asupra muzicii usoare grecii. Au si castigat Eurovisionul odata cu asta, sau mi se pare mie?

Am dat linkul la interpretarea live, asa cum ma voi stradui sa o fac si de acum incolo. Nu stiu daca intotdeauna este foarte sugestiv, pentru ca am impresia, la cat de bine canta Sirusho, fara nicio imperfectiune cat de mica, ca fata face playback.

Cu Hind - Your Heart Belongs To Me, din Olanda
, avem alta problema, trecand peste faptul, deloc neglijabil de altfel, ca piesa este o mica maneluta.

Dar nu are nici aceasta piesa macar cea mai mica nota de originalitate. Este trasa la sapirograf dupa un epos muzical intreg si nu-mi spune nimic. Daca tot vorbim de Olanda, care are o traditie nobila in ale muzicii pop inca de prin anii '70-'80, nu ma pot stapani sa nu-mi aduc aminte de o piesa notorie si extrem de frumoasa, "Come to me in Pasadena", cantata prin anii '80 de fetele de la Maywood, tot olandeze, pe care insa n-am gasit-o pe youtube si sa va ofer, spre aducere aminte, aceasta perla, chiar daca este tot un playback. Asta da privighetoare! Maywood, "Late At Night":