Bulgaria - Deep Zone & Balthazar - DJ Take Me Away

Aceasta a fost prima piesa de la Eurovision de anul acesta (dintre cele calificate din finalele nationale) care mi-a placut in mod deosebit. Avem de-a face cu un fals dj mix music, care se dizolva intr-un reggae. Apoi ne confruntam cu un fals reggae music care se dizolva intr-un dj mix. Acest joc la contrast ritmic si stilistic este foarte placut si duce practic la un fusion de stiluri, care merge foarte bine.

Piesa este foarte buna. Defapt, bulgarii intotdeauna au fost mai buni decat noi la muzica usoara. Asta e. Am vazut acum mai multi ani, la Sala Palatului, o trupa bulgara de bluess-rock, Poduene Bluess Band, de ziceam ca baietii aceia vin direct din strafundul Tenesse si inima Louisianei.

Am postat embederul de la versiunea live, tocmai pentru a discuta despre ce se intampla in versiunea mai apropiata de ceea ce vom vedea in a doua semifinala de la Belgrad, de pe 22 mai. Partea de dj mix este excelenta. Nu exista nici o diferenta intre versiunea de studio si cea live.

Acum sa trecem la fata, "Everything But The Girl", cum se numeste o trupa britanica. Iata ce vad in comentarii pe YouTube despre fata: "Is this girl same as girl in spot for this song? If she is, tell her to make same". Aha, bine zis. Fata este in mod evident, pe scena, marcata de importanta momentului. Gafaie, isi pierde suflul, se duce mai sus decat sunetul. Exista acel principiu, "patineaza si n-ajunge". Aici functioneaza antiteza "patineaza si iese din ring".

Fata aceasta ar trebui sa invete mai intai sa-si dozeze suflul pe fraza muzicala stand pe loc, fara sa se agite. Apoi sa vada cat ii mai permite dificultatea partiturii sa unduie si sa se alinte la scena-n fata publicului, pentru ca altfel s-ar putea sa strice efectul de contrast intre partea de dj mix si partea de reggae, pe care efectiv a trantit-o pe podium in finala de la Sofia, si e pacat.

Din categoria "am mai auzit de 500 de ori si-mi place", azi Danemarca, reprezentata de Simon Mathew, care ne asigura ca "All Night Long" este capabil sa cante, la infinit, acelasi lucru, pana ne dor urechile. Pacat de el ca-i simpatic, canta bine, dar piesa este total lipsita de originalitate.

Ma gandesc la o combinatie maglavaisata intre ceva de la New Kids On The Block, putin West Life si niste picaturi de Take That, ca tot au revenit in actualitate. Pana si sapcuta pe care o poarta pe scena cantaciosul seamana cu spiritul celor pe care i-am amintit.