De la card la carul cu boi si inapoi

Exista un hiatus extraordinar in Romania, intre majoritatea decuplata si total neinteresata de platile prin card, cu ajutorul ATM-urilor si POS-urilor, si minoritatea din stratusul citadin, care lucreaza, intr-o masura mai mica sau mai mare, cu astfel de bani virtuali.

Daca iesi din Capitala sau din orice capitala de judet cu masina si faci la stanga, pe primul drum judetean care-ti iese in cale, descoperi o cu totul alta Romanie: aceea a carului cu boi din picturile lui Grigorescu, a ulitelor prafuite si a birturilor unde, de exemplu, se bea spuma de drojdie si se vorbeste la telefonul mobil care inca nu are sonerii polifonice si, cu predilectie, este cu cartela preplatita.

Aceasta majoritate tacuta si covarsitoare de romani care nu foloseste platile virtuale traieste intr-o alta lume, autarhica, subtehnologizata, ce in anii de criza ce vor urma se va decupla de la tehnologie si mai mult.

Atat timp cat ai un singur bancomat in comuna, la sucursala CEC, eventual la BCR, nu ai motive sa folosesti ATM-ul. Si, pe urma, la ce sa-l folosesti? Sau POS-ul? Ca sa cumperi fan si lucerna la vite? Acelea se gasesc pe camp, gratis, de aceea s-a inventat institutia pascutului.

Evident, exageram, stim ca diferite banci au inceput sa intre in mediul rural, in primul rand CEC, precum si ca incearca sa faca operatiuni virtuale simple (deocamdata) cu taranii.

Acestea nu prea merg si, pe masura ce saracia mediului rural va creste, aceste tranzactii vor deveni tot mai anevoioase si in cifra tot mai scazuta.

Asemeni, majoritatea orasenilor din Romania, DACA primesc salariul pe card, imediat cum il primesc se duc la ATM, scot teancurile de bani, le pun in geanta si pleaca acasa cu ei, pe tramvai, troleibuz sau autobuz. Nu conteaza ca din cand in cand cate unul pierde toti bani, pentru ca ii sunt furati. Obisnuinta este mai puternica.

Cei care stiu sa foloseasca serviciile ATM-urilor, POS-urilor sau sa faca plati pe Internet, pe de alta parte, din lipsa de incredere se ambaleaza doar in timp in astfel de tranzactii. Aceasta lipsa de incredere este de multe ori justificata.

In momentul in care un detinator de card la banca X, de exemplu, se duce la un ATM al bancii Y si ordona scoaterea din contul sau a 1.000 de lei, iar bancomatul se comporta ca si cum i-a dat banii si nu i-i da, acest om umbla pana la doua sau trei luni dupa banii blocati, in contul sau de la banca X, de catre banca Y.

In acest timp, banca Y incearca sa traga 1.000 de lei de la banca X, care ii "spune", prin birocratia bancara, ca a avut o eroare la un bancomat.

Tot acest proces complicat devine si mai alambicat, in cazul in care, in loc de ATM, avem de-a face cu un detinator de card la banca X, care plateste printr-un POS, la un magazin care are contract cu banca Y.

Sistemul este in stadiul in care erorile se tin lant. Zilnic, bancile proceseaza sute de astfel de situatii. Un sef de filiala bancara a unei banci extrem de importante mi-a declarat ca ATM-urile acestei banci dau erori intre orele 8 si 9 dimineata, ca si intre orele 18 si 19, pentru ca atunci se updateaza banca de date.

Si totusi, ATM-urile acestei banci sunt teoretic functionale intre aceste ore, in pofida erorilor pe care le dau si care complica viata a o multime de clienti de la toate bancile, care le folosesc serviciile. Aceasta lipsa de respect fata de clienti duce la scaderea credibilitatii platilor electronice, care oricum nu pot sa creasca in volum in aceasta perioada.

De exemplu, daca este vorba despre cresterea numarului de POS-uri, care sa apropie momentul serviciului platii electronice a oricarui produs cumparat, trebuie sa recunoastem ca in acest moment micile magazine de cartier, principalii agenti comerciali care inca nu au POS-uri, au acum alte motive de stress decat faptul ca nu au terminal Point-Of-Sale: supravietuirea pe piata.