DINAMITA MUZICALA: JA, "The House Of The Pooneil Corners"

"House Of The Pooneil Corners" este probabil una dintre cele mai complexe si profunde creatii ale trupei Jefferson Airplane. Din punctul meu de vedere, ne aflam, prin aceasta piesa, in punctul de orga al creatiei PsychProgressive a acestei mari formatii, acolo unde creatia acestor mari artisti se intalneste cu punctele de orga ale altor mari creatori de astfel de muzica, precum Earth & Fire, in LP-ul "Song Of The Marching Children", dar mai ales in marile albume Manfred Man, "Solar Fire" si "Nightingales 'n Bombers".

In anul 1970, grupul a trecut prin cateva schimbari, care au dus la sfarsitul JA. Kaukonen si Casady au inceput sa cante in alta trupa, Hot Tuna, dealtfel si acesta un grup legendar, impartindu-si eforturile intre cele doua grupuri.

Kantner a lansat un album solo, cu participarea altor membri Jefferson Airplane, iar numele grupului incropit astfel a fost Jefferson Starship. Spencer a fost concediat si inlocuit de Joey Covington. A fost concediat, de asemenea, si violonistul Papa John Creach. In anul 1970 nu a fost lansat nici un album. Dar cel mai mare impact l-a avut probabil plecarea din trupa a lui Balin, la sfarsitul anului.

In anul 1971, au lansat albumul "Bark", la noua casa de discuri, detinuta chiar de grup, numita Grunt. Sound-ul este destul de diferit, mai putin psihedelic, mai spre Hard, Blues si ProgRock. Muzica este in continuare, pe acest album, foarte buna, dar nu mai este atat de posedata de halucinatia sonora tipica JA.

Albumul, al carui nume inseamna latrat, a avut vanzari bune si continea cateva mari piese, precum "Crazy Miranda" si "Wild Turkey", chiar daca multi fani ai trupei au antipatizat acest album, ca si pe urmatorul, "Long John Silver", lansat in anul 1972, pentru care Covington a fost inlocuit cu John Barbata. Si acest album a avut vanzari bune.

Dar se instaurase un soi de plictiseala. In anul 1973, membrii grupului au parut mai interesati de proiecte paralele, precum trupa Hot Tuna si carierele solo ale lui Kantner si Slick. In acest an, a fost lansat un singur album, "Thirty Seconds Over Winterland". Dar mai tarziu in anul 1973 Kantner si Slick au fondat Jefferson Starship fara Kaukonen si Casady, care erau implicati in proiectul Hot Tune, ceea ce a insemnat sfarsitul Jefferson Airplane.

Pentru ca orice este frumos trebuie sa ia sfarsit.

DINAMITA MUZICALA: JA, "We Can Be Together" (live @ Woodstock - 1969)

De la inceputul carierei lor muzicale, Jefferson Airplane au demonstrat ca muzica lor este influentata de curentul psychedelic, lucru care va deveni tot mai vizibil pana spre finalul anilor '60. Dupa cateva luni de la lansarea primului lor album, Signe a parasit trupa, pentru a avea grija de copii si a fost inlocuita cu celebra Grace Slick.

JA a lansat, la inceputul anului 1967, cel mai de succes album al sau, "Surrealistic Pillow", continand hitul "White Rabbit" si melodia "Somebody to Love", pe care am prezentat-o ieri. "Iepuroiul Meu Alb Preferat" si "Cineva Care Sa Ma Dragalasheasca Si Pe Mine, Mai Bade, Mai", cum le zic eu, in semn de alint, sunt emblematice pentru Jefferson.

Tema muzicala nu este dotata cu foarte multa frumusete melodica, insa este extrem de puternica si directa. Este imbracata in haine psihedelice, dar exact atat cat sa serveasca mesajului de protest al cantecului, reliefat in versuri. Se vadeste un respect deosebit al acestor artisti de vis pentru arta lor si pentru ideile pe care doreau sa le transmita, in efervescenta atmosfera a acelor ani hippioti.

Era "the summer of love" si Jefferson Airplane a devenit una dintre cele mai aclamate trupe psihedelice, atunci cand a cantat in cadrul faimosului Festival de la Monterey. La sfarsitul anului 1967, au lansat un album experimental cu lungi suite, considerat cel mai complex album progresiv al lor si numit "After Bathing at Baxter's".

Cantece precum "Rejoice" si "Spare Chaynge" arata ca JA a fost printre pionierii rockului psihedelic, alaturi de alte grupuri legendare, dintre care, curios, in acest moment imi trece prin minte trupa daneza Burnin' Red Ivanhoe.

Urmatorul album Jefferson, "Crown of Creation", este mai putin experimental, sonoritatile sunt mai profunde (mai putin "happy psihedelice", cum au fost categorisite ele) si este considerat de multi cel mai bun album al lor. Stralucesc, pe acest album fabulos, piesa ElectroExperimental "Chushingura" Si fantastica "The House of Pooneil Corners".

Atentie, cuvintele mele nu sunt deloc exagerate. Cine asculta muzica aceasta ca venita de pe alta lume, fata de garbich-urile care se canta azi, va intelege. In anul 1969, au lansat un album live, "Bless its Pointed Head", pe care poate fi admirata virtuozitatea lui Casady si Kaukonen.

La sfarsitul anului 1969, au lansat alt album de studio, "Volunteers", care continea cateva piese psihedelice mari si altele orientate spre muzica prog, ca "Wooden Ships", "Eskimo Blue Day", "Hey Fredrick" and "Meadowlands". In anul 1969, au fost una dintre trupele care a stralucit la Woodstock si au cantat la Altamont, unde Balin a fost batut batut de cativa membri au bandei Hells Angels.

(va urma)

DINAMITA MUZICALA: JA, "Saturday Afternoon" (live @ Woodstock, 1969)

Vizionam impreuna una dintre legendarele prezente JA, in cadrul festivalului de la Woodstock: "Saturday Afternoon".

Jefferson Airplane este una dintre trupele majore de muzica psihedelica de pe coasta de vest a Statelor Unite, cu marii sai muzicieni si atitudinea lor artistica admirabila, care poate fi vazuta clar in versurile cantecelor pe care le-au creat si in fetele LP-urilor lansate, ce sunt adevarate exercitii de creativitate.

Povestea acestui mare grup ProtoProgPsychedelic incepe din anul 1965, cand Marty Balin, care canta intr-un grup folk numit Town Criers, din anul 1963, l-a invitat pe chitaristul Paul Kantner sa formeze impreuna o noua trupa, care sa cante un amestec de rock si folk. Kantner i l-a recomandat lui Balin pe chitaristul Jorma Kaukonen. Marty dorea o voce de femeie, pentru a contrasta cu vocea sa, asa ca li s-a alaturat Signe Anderson.

Trupa a fost completata cu basistul Bob Harvey si tobarul Jerry Peloquin. Au inceput sa cante in mici cluburi si curand Peloquin si Harvey au fost concediati si inlocuiti cu tobarul Skip Spence (ulterior Moby Grape) si basistul Jack Casady, un virtuoz al instrumentului, cunoscut ca unul dintre cei mai mari basisti de rock din toate timpurile.

Tehnica sa era atat de buna, incat mai tarziu, in cariera sa, a fost nevoit sa-si uneasca degetele, in timp ce apasa corzile, ca sa-si faca liniile de chitara bas mai putin complexe. Albumul de debut Jefferson Airplane a aparut in anul 1966 si s-a numit "It's no secret". Apoi, Spence a inceput sa aiba probleme cu drugurile, asa ca a fost concediat si in locul sau a fost adus Spencer Dryden.

(va urma)

DINAMITA MUZICALA: Jefferson Airplane, "Somebody To Love" (Surrealistic Pillow - 1967)

Este greu sa vorbesti despre Jefferson Airplane fara sa gresesti, uitand sa scrii ceva. Ofer aici una dintre piesele celebre ale acestei mari trupe de PsychRock. Deocamdata, iata care sunt marile sale albume: Takes Off (1966), Surrealistic Pillow (1967), After Bathing at Baxter's (1967), Crown of Creation (1968) si Volunteers (1969).