sâmbătă, 17 octombrie 2009
vineri, 16 octombrie 2009
joi, 15 octombrie 2009
marți, 13 octombrie 2009
duminică, 11 octombrie 2009
PLATINA MUZICALA: Bix Beiderbecke, "Singin' The Blues"
The Frankie "Tram" Trumbauer Orchestra feat. Bix Beiderbecke - Singin' the Blues. The first minute of the song is a sax solo by Trumbauer. The second minute is Bix's cornet solo. The third minute features a short clarinet solo by Jimmy Dorsey, who was the clarinetist in Trumbauer's Orchestra at that time.
The guitarist on this track is Eddie Lang. This song is considered a jazz classic because Bix and, to a lesser degree, Tram were able to make a slow-tempo jazz ballad swing. This ability to make slow-tempo swinging jazz would later be emulated by jazz musicians ranging from Lester Young to John Coltrane to Miles Davis.
duminică, 28 iunie 2009
marți, 7 aprilie 2009
luni, 23 februarie 2009
DINAMITA MUZICALA: Zoot Sims, "Zoot Ease"
John Haley "Zoot" Sims (n. 29 octombrie 1925 - m 23 martie 1985) a fost un saxofonist american de saxofon tenor, alto si sopran. S-a nascut in Inglewood, California si a crescut intr-o familie de artisti, invatand sa cante de mic copil si la clarinet, si sa bata in tobe. Sims si-a castigat porecla "Zoot" cand era un pusti, in California, pe cand canta in Kenny Baker Band.
Numele a fost atribuit apoi unui cantaret la saxofon din serialul de papusi Muppets. Zoot Sims a pasit pe urmele marelui Lester Young si si-a dezvoltat o tehnica stralucitoare, pe saxofonul tenor. In timpul carierei sale, a cantat cu trupe renumite, conduse de mari jazzmani, precum Benny Goodman, Artie Shaw, Stan Kenton si Buddy Rich.
Sims a fost de asemenea unul dintre cei "Patru Frati"ai lui Woody Herman si a fost cunoscut printre jazzmani ca unul dintre cei mai buni. Uneori, a plecat in turnee cu sextetul prietenului sau Gerry Mulligan, apoi cu Mulligan's Concert Jazz Band.
In anii '50-'60, Sims a avut un lung si plin de succes parteneriat, ca lider al unui cvintet, impreuna cu Al Cohn, cvintet care se numea "Al and Zoot". Grupul era favoritul publicului in clubul newyorkez "The Half Note".
duminică, 7 decembrie 2008
In memoriam Anca Parghel, privighetoarea muzicii jazz
Anca Parghel (n. 16 septembrie 1957, Câmpulung Moldovenesc — d. 5 decembrie 2008, Timişoara) a fost o cântăreaţă şi profesoară de jazz din România, fosta soţie a pictorului Virgiliu Parghel.
După ce a terminat Liceul de Muzică din Iaşi, şi-a continuat studiile la Conservatorul de Muzică, tot din Iaşi, unde şi-a dat licenţa cu lucrarea Charlie Parker un geniu al improvizaţiei.
Până în 1989, a predat canto, pian şi improvizaţie la Liceul de Muzică din Suceava, în Bucureşti, la Conservatorul de Muzică, în Belgia, la Bruges şi Namur (La Marlagne) în Belgia, la Hanovra, Ravensburg, la Conservatorul din Leipzig, München, Oldenburg, în Germania, (la Silsoe şi Cleolaine Workshops) în Marea Britanie şi la Chişinău.
vineri, 5 decembrie 2008
A murit Anca Parghel. Muzica este mai trista acum
O mare tragedie s-a produs in aceasta dimineata.
Cand am auzit-o prima data cantand, pe Radio Romania Tineret, era o privighetoare, care impresiona prin tehnica interpretativa senzationala, cu care era capabila sa descrie pasaje muzicale extrem de complicate tehnic cu o usurinta dezarmanta.
Avea reprize de scat uimitoare, prin virtuozitatea interpretativa folosita si prin imaginatia si spontaneitatea permanenta. Am revazut-o la Danubium Jazz, la Galati, in anul 1987, la un prelungit jam-session de noapte, unde a cantat ore in sir fara incetare, parca era cantareata pozitronica, impreuna cu muzicienii exponentiali care se roteau in jurul ei la instrumente: Garbis Dedeian, Hary Tavitian, Corneliu Stroe, Dan Mandrila, Eugen Gondi, Nicky Simion, Johnny Raducanu sau Decebal Badila.
Am revazut-o acum cativa ani, venita din Belgia cu grupul de jazz din care faceau parte, la pian si la contrabas, cei doi baieti ai ei si am fost surprins din nou. De data aceasta, de ambitusul nemaipomenit castigat in voce si, simultan, de armonicele pe care le manipula cu o dexteritate stupefianta. Ceea ce se poate asculta pe acest clip video, in care interpreteaza celebrul "Route 66", impreuna cu grupul jazz de care am pomenit, este o foarte mica parte din ce era in stare Anca sa faca:
Asa cum imi place foarte mult sa spun si cum am mai spus-o: era in stare sa faca precum Balt-Orient Expresul in Gara Urlati, in secunda urmatoare ca mitraliera si, spontan, sa devina instantaneu o privighetoare delicata. Ajunsese in timp, mai mult ca sigur printr-un continuu si staruitor exercitiu, la stapanirea si manipularea perfecta si plenara a propriului sau complex oto-rino-laringo-faringian si cred ca din acest punct de vedere, ca si din cel al expresivitatii, precum si ca nivel empatic, devenise una dintre marile cantarete de jazz ale lumii. Asa precum va si ramane.
Solista Anca Parghel a încetat din viaţă azi-dimineata, la Spitalul Judeţean din Timişoara, după ce a fost diagnosticată cu cancer ovarian. Ea fusese internată în cursul zilei de ieri, în stare terminală, cu metastaze generalizate, anunta Realitatea TV.
REALITATEA.NET - Cântăreaţa Anca Parghel a încetat din viaţă
Iata mai jos un interviu cu Anca Parghel de pe site-ul numit (ce ironie!) sanchi.ro
Citeste si:
Cantareata de jazz Anca Parghel a murit vineri dimineata (Antena 3)
Cantareata Anca Parghel a incetat din viata (Ziua)
A murit Anca Parghel (EvZ)
Anca Parghel a murit (Romania Libera)
Anca Parghel a încetat din viaţă
vineri, 7 noiembrie 2008
DINAMITA MUZICALA: Mel Tormé, "Comin' Home Baby" (1963)
"Comin' Home Baby" este cantecul cu care au inceput intotdeauna (cel putin pana acum) emisiunile din seria "Taverna", de pe TVR, realizate de Berty Barbera si Iulian Vrabete, una dintre foarte putinele emisiuni de pe un canal SRTv la care ma uit. Piesa a fost creata de marele compozitor american Ben Tucker special pentru jazzmanul Herbie Mann in anul 1960.
Nu voi insista mult pe aceasta tema, pentru ca nu acesta este scopul meu. Urmaresc astfel sa arat altceva. In primul rand: ani in sir, decenii chiar am fost obsedat de aceasta tema, care-mi suna in cap si nu stiam de ce imi place atat de mult si de ce mi-o cant singur mie insumi in minte. Am aflat de prin primavara, cand am redescoperit-o, datorita unei trupe sud-africane senzationale si, simultan, efemere, pe care o vom descoperi maine.
In spatele acestei trupe se afla insa cel mai mare grup PsychProgRock sud-african, asa cum este el categorisit, pe care eu insa il consider un soi de Uriah Heep al Africii de Sud, adica mult mai mult. Vom vedea de ce duminica.
joi, 6 noiembrie 2008
DINAMITA MUZICALA: Alcatrazz, "Simple Headphone Mind" (Vampire State Building - 1971)
Pianeta + solist vocal, Rüdiger Berghahn; chitara solo, Klaus Holst; flaut, saxofon tenor, Klaus Nagurski; chitara bas, Ronald Wilson; tobe + bongos, Jan Rieck - acestia sunt cei de la Alcatrazz, un cvintet german din Hamburg cu un percutionist britanic, care au inceput cu acest album, categorisit de unii ca fiind de jazz, in timp ce ProgArchives ii clasifica drept fiind o trupa de KrautRock.
Avand in vedere cat de eclectica a fost miscarea muzicala germana numita astfel, da, e corect, dar muzica Alcatrazz de pe acest album este defapt un fusion intre diferite stiluri, de la rock, trecand prin blues, cu accente progresive, prin folosirea flautului si a pianetei, dar ajungand pana la FreeJazz
Straniu este ca Phillips a avut probleme cu inregistrarea acestui album, pentru ca, langa cladirea unde se tragea acest album, a existat o alarma pentru un atac terorist si o unitate germana antitero a scotocit prin apropiere, ceea ce nu i-a impiedicat pe muzicieni sa-si continue inregistrarile.
Muzica Alcatrazz de pe acest album care azi a devenit legenda contine elemente imposibil de confundat care se trag din "In A Silent Way" a lui Miles Davis, precum si din albumele timpurii ale trupei britanice de PsychProgJazz King Crimson.
Va prezint aici cea mai de succes inregistrare, "Simple Headphone Mind", dar si piesa care da numele albumului, "Vampire State Building". Ambele vor lasa urme adanci, definitive in sensibilitatea muzicala a celui care o asculta.
Ceea ce prezint acum este de-abia inceputul. Urmeaza o calatorie lunga printr-o muzica extrem de interesanta si deosebit de profunda, care demonstreaza ca, chiar daca ne-am cam uitat sufletul, inca mai suntem in posesia lui. Forta spirituala fie cu noi!