DINAMITA MUZICALA: Amazing Blondel, "To Ye" (Fantasia Lindum)

Amazing Blondel este o trupa engleza de FolkProg (mai curand decat de ProgFolk), care a lansat primul album in anul 1970 si continua sa concerteze cu succes si in timpurile prezente. Baietandrii pletosi din anii '70 s-au transformat astazi in niste oameni in etate, care sunt insa la fel de tineri la spirit si fac exact aceeasi muzica minunata.


Prima formula a trupei i-a inclus pe John David Gladwin, Terry Wincott si Eddie Baird, dupa ce acesta a parasit o trupa obscura, numita Methuselah. Cei trei, care la origine fusesera rockeri, cantau un folk rural britanic edulcorat prin muzica rock in spiritul careia crescusera, folosind foarte multe instrumente medievale.

Astfel era crumhorn-ul (un instrument de suflat cu tub, care este folosit, de exemplu, in "Celestial Light", cel mai usor de gasit pe blogul meu in bara video), recordere (familie de suflatoare de diferite dimensiuni, din care fac parte, de exemplu, ocarina si blockflotte), lauta, theorbo (instrument medieval de suflat), ghitara, dulcimerul (adica exact tambalul romanesc, care la greci era numit dolce melos), flaut, pian, harpsicord, mellotron, orga, tabor (o toba de mana), cetera tubulara, clopote, glockenspiel (un fel de tambal, ca forma, dar care in loc de corzi are placi rezonante) si percutie.

Practic, s-au aflat la granita cu miscarea muzicala progresiva a anilor '70. Printre multi faimosi muzicieni invitati, au colaborat cu Boz Burrell (trecut prin King Crimson si Bad Company), Eddie Jobson (harsit la greu prin Curved Air, Roxy Music, 801, U.K. si Jethro Tull), Steve Winwood (membru, de-a lungul vremurilor, al trupelor Spencer Davis Group, Traffic, Blind Faith si Go) si Mel Collins (ex King Crimson, Camel, Caravan si Alan Parsons Project).

Cel mai valoros album al acestei trupe este "Fantasia Lindum", care adauga la aerul FolkRock o boare progresiva, prin abordarea muzicala in miscari ample si organizarea de tip simfonic a spatiului muzical. Vinilul "Fantasia Lindum" are pe Fata A o lunga lucrare extrem de frumoasa, de peste 20 de minute, care da numele albumului, iar pe Fata B o colectie de cantece extrem de frumoase, dintre care eu remarc in mod special empaticul "To Ye", cu care incep prezentarea acestei trupe de bijutieri ai muzicii.

Putin imi pasa mie ca nu a auzit aproape nimeni de acesti Amazing Blondel si lumea prefera sa o asculte pe Spritney Bears, mie mi se pare ca aceasta trupa face o muzica extrem de frumoasa si o ascult cu placere oricand. Si o ofer acum spre ascultare si vizitatorilor acestui blog.

DINAMITA MUZICALA: The Who, "I Can't Explain"

Baietii nonconformisti, care isi spargeau sculele in timpul concertelor si plateau, cand stateau intr-un hotel, si camerele pe care le devastau, sunt una dintre cele mai mari trupe de Rock 'n Roll din toate timpurile si una dintre cele mai influente. I-am postat ieri, cu marele lor hit, "My Generation", de pe primul lor album omonim, din anul 1965.

The Who s-a format in anul 1964, cand tobarul legendar Keith Moon a parasit trupa Beachcombers si s-a alaturat grupului The Detours, care il includea pe solistul vocal Roger Daltrey, chitaristul Pete Townshend si pe basistul John Entwistle.

Grupul a ajuns pe scena la o rascruce a scenei muzicale engleze: The Beatles inca erau in continuare regi ai momentului, dar incepusera sa se intoarca din bula lor pop initiala, de pe primele albume. Londra incepea sa devina centrul muzicii engleze.

La clubul londonez Marquis, noile trupe aveau o scena serioasa pe care puteau sa se manifeste. The Who erau o trupa de live bine de ascultat pe scena, dar si pe inregistrari. Primul lor hit, "I Can't Explain", le-a adus aparitia constanta pe tv si un turneu de concerte cu The Beatles. Le-a adus si un contract cu Decca Records, unde si-au inregistrat si lansat primul lor album, "My Generation".

Nu, Roger Daltrey nu era si nu este balbait, ceea ce facea el pe aceasta piesa era o metafora, un fel de nu prea stiu eu sa exprim ce simt si ce vreau, dar sigur am ceva important de spus, iar pentru ca nu stiu sa ma exprim in cuvinte, la sfarsit imi sparg sculele, in semn de protest. Un protest care, de altfel, in diferite forme, a marcat inceputul multor mari creatori.

Albumul a fost un mare hit in Anglia, ajungand pana pe locul 5 in topuri, in timp ce piesa "My Generation" a devenit un imn al celor care se regaseau in mesajul acesteia si probabil cel mai cunoscut cantec al lor.

(va urma)