Nu este intotdeauna la fel de usor sa canti. Nu la orice ora si nu in orice conditii meteorologice. Logica gandita de Voicu, pentru cele doua prezente oficiale in concurs, ar fi fost sa intram intai in concertul cu muzica de camera, care sa fie un fel de acomodare cu concursul, dupa acomodarea de scena austriaca de la Grawe, apoi sa le dam in cap cu folclorul nostru, in ziua urmatoare, cand deja eram intrati definitiv in forma vocala.
"Dar n-a fost, n-a fost sa fie asa", vorba lui Nichita Stanescu. In primul rand pentru ca organizatorii ne-au programat invers: intai am intrat, joi dupa-amiaza, in concursul de la Sectiunea "Folclor A Capella" (unde am cantat in aula Universitatii din Graz, o sala rece, neprietenoasa, deschisa), apoi vineri dimineata (care pana la urma s-a dovedit a fi ora 12.15) am evoluat la Sectiunea "Cor mixt de Camera" (unde am cantat intr-o sala nemaipomenita, calda, prietenoasa, care imbratiseaza sunetul, deopotriva deosebit de frumoasa, cu niste fresce superbe pe pereti si tavan) (foto 2).
Din acest punct de vedere, programarea a fost dezavantajoasa. In mod evident, joi dupa-amiaza, dupa ora 17.00, am avut vocile mai "intinse" decat vineri dimineata. Acesta este un fenomen normal. Dupa somn, dimineata, vocile inalte, tenorii, sopranele, sunt afectate, pentru ca corzile vocale se relaxeaza.
Pe voce de cap, mai jos cu un ton
Cred ca am intrat in voce de cap, la "Sarba pe loc", cu un ton mai jos decat intr-o reprezentatie de amiaza sau de seara. Joi dupa-amiaza am transmis mai mult si datorita vremii. Ore in sir s-a chinuit sa ploua. Atmosfera a fost incarcata, presiunea scazuta. Cu o ora inainte de concert, a inceput sa le toarne, iar presiunea a crescut pana la cea normala.
Vineri de dimineata, norii s-au adunat furiosi, dar ploaia a venit mult dupa evolutia noastra. Joi, cum s-ar spune, ne-a ajutat "configuratia astrelor", vineri tehnica si straduinta. Paradoxal, joi ni s-a parut tuturor ca am evoluat mai bine si asteptam mai mult de la "Folclor", si totusi am luat medalia de argint.
Vineri dimineata am tras de noi, am estimat un bronz, cel mult argint, dar am luat aurul olimpic. Vreau sa fiu inteles corect. Comunicare, la noi, exista oricum foarte multa. Vineri insa nu am simtit-o la aceleasi cote ridicate. Chiar daca in finalul piesei lui Deak Bartos Geza, "Eli, Eli", din cauza tensiunii artistice create de cor, am intrat intr-un soi de hiperventilatie emotionala, exact in 
finalul piesei.
Aplauze pentru Bahamas
Inaintea noastra, a evoluat, vineri dimineata, corul de camera "Nino Cantores" din Venezuela (foto 3), pe care nu am avut ocazia sa il ascult. Cred ca au fost foarte buni, pentru ca juriul le-a acordat un punctaj putin mai bun decat noua, tot la medalie de aur. Dupa noi insa am fost in sala si am vazut cat de friabil si relativ este succesul.
Pe scena au intrat cei de dupa noi, Bahamas National Youth Choir (BNYC). De la pian au primit un ton si au intrat cu un ton mai jos, spre disperarea dirijorului, care tot timpul piesei introductive - un Schubert, adica "na, sa vedeti ca mai stim si altceva decat spirituals" - a aratat cu degetele in sus, spre nota avan neatinsa de bietii oameni.
Am remarcat extraordinara dictie muzicala a acestui c
or foarte valoros, chiar si in aceste conditii. Este deosebit de dificil sa faci din 30 de voci de personalitate un cor a capella. E mai usor sa faci o maioneza muzicala dens si haotic colorata. BNYC este un cor grozav. Postarea The Nathaniel Dett Chorale (TNDC) are legatura directa cu evolutia acestui cor, chiar daca TNDC este si mai bun.
La gala marilor castigatori, am vazut corul de fete din Bulgaria care ne-a luat fata si a castigat marele premiu la "Folclor". Niste lelite bulgaroaice, cu o emisie deschisa, tziflita, ca in cantul popular de la sud de Dunare.
Piesa prezentata in gala a fost extrem de pretentioasa, cu armonii la secunda si strigaturi, dar, daca fetele noastre ar emite astfel sunetul, Voicu le-ar alerga prin toate colturile ambitusului si volumului, pana le-ar introduce emisia corecta in cap.
Oricum, dupa ce am castigat acum opt ani la aceasta sectiune aurul, trebuia acum sa castigam dincolo. Ca sa ne demonstram polivalenta, nu?
vineri, 25 iulie 2008
Grupul Coral Sound la Olimpiada Corala Mondiala de la Graz (2)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
9 comentarii:
Parerea mea este ca aceste relatari despre participarea si rezultatele obtinute la Olimpiada Mondiala Corala de catre corul Sound si nu numai, cu impresiile si amintirile foto, se constituie intr-unul din cele mai frumoase si mai calde articole pe care le-am citit eu pana acum pe blogul lui Florin Budescu.
Multumesc si pentru ca m-ati indrumat pe blogul lui Alexandru Damian. S-a meritat vizita. :)
Orpheus
Va multumesc frumos, Orpheus, pentru aprecieri. Intotdeauna relatarile, reportajele si informatiile pe care le scriu sunt realizate in acelasi ton general de background, peste care adaug straturi succesive de ironie sau caldura sau pamflet, dupa cum simt nevoia, in functie de natura subiectului pe care il tratez.
Imi permit sa imi dau si eu cei doi bani ('my two cents'), parerea personala cum se spune aici.
Sound sint superbi, si cind ii ascult mi se face pielea ca la gaina, de placere si de excitatie senzoriala. Ador pasiunea in muzica, si voi sinteti fierbinti.
Muzica corala de calitate face parte din viata mea personala; citeodata nici nu imi dau seama. Cind sint mai atent imi dau seama ca muzica este mai elevata si placerea exponentiala, fiecare por fiind mingiat intr-o experienta electrifianta. Cind complimenteaza alte muzici, corurile contribuie exponential, creind partitii ce cuceresc toate sensurile: simti in suflet eruptii vulcanice de pasiune si cascade de afectiune. Grupurile rock cele mai formidabile au folosit coruri in piesele lor celebre ca sa adauge forta, sentiment si intregul curcubeul al gamei.
In Statele Unite, muzica corala face parte din viata fiecarui om. Nu vreau sa va plictisesc cu religia sau cu exemple (fiindca nu sint religios nici eu) dar aici la biserici (ce biserici!, nu puteti sa incepeti sa va inchipuiti magnitudinea) coruri de adulti, tineri sau copii cinta imnuri inspirate de ceva mai maret decit noi, si ne transporta fara sa ne dam seama... direct in rai, citeodata direct in al noulea cer. Chiar daca nu sint religios, ramin cu gura cascata si ma inchini la Dumnezeu, si la Natura si la Muzica.
De sarbatorile religioase nu pot 'scapa', si mai ales in perioada ce precede Craciunul (pentru motiv comercial, aici perioada creste in fiecare an si este acum de vreo doua luni de zile) in toate magazinele de importanta de aici, unele statii de televiziune si citeva din statiile de radio - incluzind unele de rock! sau top 40 - dau 24 de ore de muzica de Craciun, majoritate corala, superba. La servici - in biroul meu - simt o mingiiere sufleteasca continua de coruri superbe ce imi fac perioada aceasta cea mai atractiva a anului.
Adesea partea 'corului' este interpretata de spectatorii prezenti. Am fost prezent la atitea concerte, ca fara sa imi dau seama participam neintentionat ca 1/20,000 parte a unui cor??!!
Am sa dau doua exemple ne-americane:
I NOMADI - IO VAGABONDO
http://www.youtube.com/watch?v=RITf34Rgp-Y
Aici, canadianca Lara Fabian a jucat doar o parte secundara, fiindca publicul a luat conducerea cu performanta lor 'corala':
http://www.youtube.com/watch?v=N-roGMGyFu0
OK, am mintit, am sa va dau si o combinatie corala Americana ridicind in slavi imnul American inaintea finalei Supercupei Americane:
http://www.youtube.com/watch?v=9ETrr-XHBjE
Cu prietenie,
Sergio
Va multumesc, Sergio, dar, in numele colegilor mei, va multumim, Sergio.
Ideea este ca noi, in Romania, suferim din lipsa acestei educatii muzicale, pentru a sistemul de invatamant este vaduvit pur si simplu de ea.
Cand eram elev, se facea muzica odata pe saptamana, in clasele 1-4, dar acum cred ca nu se mai face deloc.
Daca vorbesc, intr-un cerc de oameni normali, in Romania, despre gama minora diez armonica, de exemplu, sunt privit ca un tip care se da cult.
Muzica_corală profesionistă românească face toţi cenţii, indiferent de armura, variantele tonalităţilor, sau anotimp!
Stimate domnule, din corectitudine: noi, SOUND-ul, nu suntem profesionisti, asemeni predecesorilor nostri, Grupul SONG. Cantam din placere si nu suntem platiti pentru aceasta, dar, simultan, incercam sa cantam ca niste profesionisti.
Uneori chiar ne iese.
O adaugire, pentru sugestiile dumneavoastra muzicale minunate: I Nomadi sunt niste monstri ai popului italian, o mare formatie, alaturi de I Pooh, de exemplu.
Am ascultat toata discografia, si la unii, si la ceilalti. Au parti formidabile, dar uneori substanta muzicala se dilueaza, pentru ca regula muzicii pop este ca trebuie sa scoti, mereu, album dupa album, iar creativitatea nu este un orbinet. Scena cu "Io Vagabondo" poate fi vazuta si la fiecare concert al lui Miguel Bose, de exemplu, in aceleasi conditii corale spontane la unison impresionante.
In cazul Larei Fabian, lucrurile stau altfel. Aici intr-adevar publicul preia conducerea si fata este evident impresionanta, redescopera piesa si incearca sa acompanieze coralul publicului, in asa fel incat sa nu-l deranjeze. Ca si pianistul. Ambii, oameni de mare bun simt, care au inteles perfect ce se intampla si au respect.
In ultimul caz, cred ca este o interpretare deosebita a imnului SUA, la care participa un intreg stadion. Am vazut odata un stadion intreg cantand la fel imnul UK, iar alta data am vazut un stadion intreg cantand "You Never Walk Alone". Asemenea momente sunt rupte din stele.
Orele de muzica, asa cum le-am prins eu, puteau foarte bine nici sa nu existe(ii tin minte numele individului, si cred ca mai tin minte si cum arata- just in case!- un profesor de mare sensibilitate si deschidere sufleteasca- right!).
Daca as fi avut si eu ora de "Istoria muzicii" (daca Istoria Matematicii e faina rau, cea a muzicii nu-mi imaginez sa fie altfel) sau "Mari muzicieni si viata lor" (can't help it! :D Imi place sa trag cu ochiul dupa ce cortina se lasa!), sau "Despre instrumente muzicaaaaleee" (chiar mi-ar placea sa stiu, si nu googleind, god damn it! ca m-am saturat de el! Asaaa... cum au fost creeate anumite instrumente muzicale, sa am o viziune in timp a evolutiei lor, etc., chestii de genul acestia), ora de "Genuri muzicale" (oh, da!) cu auditii, propuneri, exprimente muzicale, ora de conexiuni in paralel sau serie cu alte ramuri artistice, etc., atunci, poate, as lua in considerare rolul scolii in formarea gustului muzical. Degeaba scriu eu ce mi-ar placea, ca si-asa nu mai prind! :))
Oricum, cultura muzicala incepe in familie, nu de la scoala (orele alea de muzica, daca au ramas dupa acelasi calapod, sunt total irelevante), si conteaza aia 7 ani pe care ii petreci cu parintii+rudele (conteaza daca, intr-o zi frumusica de sambata, in loc de Pasarea Colibri, ABA ori mai stiu eu ce, parintii baga una de salam, parizer, carnacior, whatever (de-asta sunt copilasii grasi, da da!), petrecere, conteaza daca in loc sa-ti recite seara cateva versuri din Luceafarul sau Somnoroase..., iti citeste replici "smechere" din revista "Jetix", etc.). Ooo, dar sa nu ne oprim aici. Nu numai ca parintii trebuie sa aiba amandoi cultura muzicala- hai sa zicem "bun gust", dar trebuie sa construiasca un sistem de valori muzicale coerent, pe care sa il transmita intr-un limbaj accesibil copilului, nu neaparat ca pe o lectie ("Gigele, azi te invata tata cum e cu nenea asta.. Mozardt il cheama!"), ci ca facand parte din peisaj, din atmosfera caminului, etc., etc (Coloana sonora a vietii- frumoasa idee). Si, bineinteles, daca ar exista o coerenta a acestor valori nu numai la nivel de familie de origine, dar si la nivelul familiei extinse... este superb! Bla bla, copilul se duce la scoala, incepe sa copieze, sa asculte ce asculta si ceilalti. Ok, face parte din dezvoltarea lui sociala, dar pe de alta parte, el va porni la drum cu un alt sistem de referinta, urechea, sufletul ii vor cere altceva drept hrana, si chiar daca va ingurcita, ocazional sau de mai multe ori, si junkfood, in cele din urma, va continua sa "lucreze" si sa imbogateasca "capitalul muzical" lasat de parinti, si nu numai atat! Va cauta persoane care sa aiba aceleasi preferinte, etc.
Gata.
Trimiteți un comentariu