EUROVISION 2009 Suedia: Malena Ernman, "La Voix"

Malena Ernman este, in mod evident, cantareata de opera. Are o voce foarte mare, in sensul ca are un volum si un ambitus foarte mari. Clipul evolutiei ei live din finala suedeza impune prin tipul de prezenta scenica simpla, clara si impozanta.

In schimb, tipa, pentru a-si micsora fortat volumul foarte mare al emisiei, de-abia deschide gura si am impresia, cand ma uit la ea cat de ciudat canta, ca o vad pe extraterestra dintr-un anumit film SF cantand muzica de opera resapata disco-dance, cu pielea albastra si sangele asemeni.

Cred ca suedezii s-au gandit ca Malena Ernman este cea mai potrivita sa ia din voturile occidentalilor, la concurenta cu piesa lui Lloyd Webber si cu cea a Patriciei Kaas. In continuare, pregatesc o serie Melodifestivalen, care va demonstra valoarea formidabila a acestui concurs national muzical. In aceste postari, imi voi explica si optiunea, pentru ca eu cred ca altul este cel mai bun dintre cantecele de la Melodifestivalen.

Defectul acestei melodii, "La Voix", este ca, in timp ce refrenul, chorus, cum zic englezii, este un enunt muzical foarte simplu, strofa nu este strofa, ci un simplu trailer sonor cu instrumentatie si voci de backing-vocals.

Cele doua secvente nu sunt deloc nici macar inrudite melodic, ci secventa ritmica de trailer pe post de strofa este mai curand un pretext melodic ca sa ne intoarcem la chorus. Ansamblul este foarte bine pus la punct de niste insi care stiu carte de muzica, dar nu ma impresioneaza, chiar daca rational il apreciez.

Iar acum am sa va arat cum Giacomo Puccini, acum cateva sute de ani, a sucit in "Turandot", in aria "Nessun Dorma", tema creata in anul 2008 de catre compozitorul hitului de Eurovision "La Voix", interpretat de Malena Ernman. Ascultam versiunea interpretativa a marelui Luciano Pavarotti:

"Costel Busuioc, Pavarotti din Carpati, voce superba, Romania"

Cand a aparut Andrea Bocelli, am spus ca asa ceva nu se poate: o asemenea elasticitate a vocii, un astfel de ambitus, mai rar. Afirmam atunci ca ne aflam in fata unui nou Pavarotti, ca lumea are privilegiul sa fie contemporana cu un astfel de tenor foarte mare.

Noul soc este pentru mine acest Costel Busuioc. Are toate calitatile lui Andrea Bocelli, plus inca una: volum in regim de "urlet de leu", care aduce aminte de Enrico Carruso, marele fenomen al lumii muzicale a secolului XX.

Dar, chiar daca zidarul roman din Spania va depasi toate piedicile care ii stau in cale, din cauza conditiei sale sociale care intra in conflict cu instruirea de care are nevoie, pentru a ajunge un mare tenor, provocarile de-abia incep.

Nu poti sa lucrezi cu un dirijor sau cu o orchestra, daca nu impui respect. Nu impui respect, daca nu ai cadrura intelectuala pentru aceasta. Nu impui respect decat cu mare greutate, nici daca te cheama Dan Grigore si te confrunti cu un acordor tampit, care se crede buricul pamantului, ce sa mai vorbim de situatia cand niste orchestranti cu pretentii si morga au ocazia sa iti tranteasca-n nas grobian ca esti un zidar gitano rumeno lipsit de rafinament si educatie muzicala.

Mai apoi, Costel Busuioc are sotie si patru copii, care trebuie toti sa faca si ei saltul intelectual corespunzator, ceea ce iarasi este foarte greu. Ceea ce ma deranjeaza cel mai tare e ca Busuioc primeste copite-n frunte exact de la conationalii sai.

Ca aceea pe care i-a tras-o, la Robert Turcescu in emisiune, marele muzician intergalactic, geniul muzical si cantautorul de renume mondial Horia Moculescu: "Marele atu al lui Costel Busuioc nu este vocea, ci faptul ca este zidar". Asa ceva nu se spune si, cred eu, este o dovada de invidie, pentru care d-lui Moculescu ar putea macar sa-i fie (cel putin) jena, daca nu chiar rusine.