Serbia - Jelena Tomasevic - Oro

Am tot respectul pentru sarbii acestia. Dupa ce au castigat Eurovision, in loc sa se puna pe benchetuit si sa trimita o piesa penibila, s-au respectat in continuare si au mers cu ceva la fel de profund ca in urma cu un an.

Foarte frumoasa piesa si este una dintre preferatele mele. Sper sa faca o figura reusita in finala de la Belgrad, de pe 24 mai, asa cum nu se poate intampla nici cu piesa britanicului Andy Abraham, "Even If", nici cu mult-hulita pe drept "Baila El Chikichiki", a spaniolului Rodolfo Chiquilicuatre, care parca isi bate joc de muzica.

Cantecul lui Andy Abraham este cules din chintesenta ramasitelor culese din creierele celor care erau copii prin anii '80 (care, cand au ajuns mari, au facut muzica din ce si-au adus aminte) cand prin America de Nord prolifera un stil muzical extrem de placut prin discoteci: disco-soul, o chestie comerciala care a facut epoca si care provenea din eposul negru american.

Intre timp, anii au trecut si cei de la Earth, Wind & Fire, Jackson Five, Temptations sau Village People nu numai ca s-au lasat de meserie, dar au lasat in urma o mostenire muzicala atat de stralucitoare, ca Andy Abraham poate sa se lase de meserie. Cat despre Chiquilicuatre, el este un fel de Duica. Va intrebati care Duica. Ei bine, Camil e Abraham, si amandurora li se potriveste o paranteza poetica din versurile lui Toparceanu:

"[...]
(Flamarion era gorila
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia camila,
Iar Duica... nu era deloc.
El de-abia azi cand scrie proza
Se afla in metamorfoza
Si se transforma tare greu:
Aspira-acum la cimpanzeu)
[...]"