A murit George Pruteanu

L-am cunoscut pe George Pruteanu la "Evenimentul Zilei", cand era seful Sectiei cultura. Era in biroul unde se aflau sectiile de externe si cultura, vizavi de biroul in care erau redactorii sefi-adjuncti Daniel Tomescu, Sorin Rosca Stanescu si Cornelia Rosoga.

Ma vedeam de cateva ori pe zi cu el si ne salutam. Din cand in cand schimbam opinii politice si discutam actualitatea, lucruri pe care le fac in general colegii. George Pruteanu era un tip foarte popular si comunicativ, care ardea permanent si isi transmitea mereu trairile si simtirile.

Tin minte ca, inainte sa il cunosc, ii citeam cu o deosebita placere pamfletele pe care le publica in "Expres". Tin minte ca, la "Evenimentul Zilei", pe interiorul usii de intrare in biroul sectiilor externe si cultura, prinsese niste hartii tiparite, pe care scrisese (exemplul este construit de mine, nu mai tin minte exact ce exemple alesese Pruteanu):

Corect este "Din cauza lui Costel nu am ajuns la timp"
nu "Datorita lui Costel nu am ajuns la timp"

Corect este "Datorita domnului profesor am invatat limba romana"
nu "Din cauza domnului profesor am invatat limba romana"

M-am pomenit spunandu-mi ca lucrurile acestea sunt de bun simt si oricine le stie. Peste foarte multi ani, m-am trezit luptandu-ma la randul meu cu alti oameni care ar trebui sa fie arestati pentru port ilegal de limba romana, si l-am inteles pe Pruteanu.

Nu am fost intotdeauna de acord cu optiunile sale politice. Am acceptat intrarea sa in PNT-CD, apoi m-a intristat clivajul spre PDSR, PSD, apoi PRM. Cu toate acestea, ma surprindeam cum urmaresc ce spune in emisiuni de televiziune si descopeream ca sunt de acord cu multe lucruri, chiar daca uneori, cred eu, exagera.

Am urmarit cu placere emisiunea sa "Doar o vorba sat-i mai spun". Eram de acord cu lectiile de lingvistica pe care le facea si ma distram copios cand vedeam agramatismul unora expus public, prin exemplele pe care le dadea. Cred iarasi ca uneori exagera si chiar ca sarja, dar aceasta conteaza mai putin.

Ca sa facem fata, in privinta evolutiei limbii romane si a limbii literare, care trebuie sa fie folosita in continuare in presa, agresiunii sfertodoctilor si punatorilor de virgule odata la trei cuvinte, ne trebuie zece ca Pruteanu si ma tem ca nu prea avem de unde sa-i scoatem. Ei exista, dar sistemul insusi impiedica aparitia lor publica si transformarea lor in vectori de opinie.

De aceea, o sa-mi fie dor de exagerismele, probabil justificate, precum si de maniera teatrala, probabil mai justificata decat credem, pe care le folosea George Pruteanu.

Sa-l ierte Dumnezeu.