© Toate materialele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor si pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se pedepseste conform Codului Penal.

Se afișează postările cu eticheta Canterbury Scene. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Canterbury Scene. Afișați toate postările

miercuri, 22 iulie 2009

DINAMITA MUZICALA: Egg, "Long Piece No. 3 (1)" (The Polite Force)



Long Piece No. 3 este, asa cum ii si zice numele, o lunga lucrare muzicala, care face sarea si piperul albumului Egg "The Polite Force", din anul 1971. Asculti aceasta muzica si iti dai seama ca urmatoarea fraza este perfect acoperita: "Asemenea muzica acum nu se mai face".

Asertiunea este insa incorecta. Asemenea muzica nu se mai face, care simultan sa aiba acoperire globala. In anii '70, mari formatii de muzica progresiva, ca Vanilla Fudge, Emerson, Lake & Palmer, Wishbone Ash sau King Crimson, ori Genesis sau Pink Floyd, au beneficiat de un context comercial aparte, in care s-au putut consacra global.

Miscarea flower-power si antirazboi, cu varful de lance hippiot in Statele Unite, a avut ca efect propagarea unei stari de spirit aparte in randul tinerilor de atunci. Aceste mari trupe, ca si multe altele, au profitat din plin de acest context si s-au consacrat global.

Apoi, in anii '80, marea lor majoritate au fost obligate de schimbarea contextului sa isi simplifice muzica. Cine a tinut steagul sus, in general au fost trupe de HardRock, precum Uriah Heep sau Rolling Stones. Alte grupuri au lansat albume mult mai comerciale. Ascultati odiosul "Lontano Da", din 1983, de pe albumul "Banco". Este muzica disco!

Ca sa revin la Egg si la afirmatia ca asemenea muzica nu se mai face: incorect, se mai face, dar este ascultata de nise de iubitori de muzica de cult. Spock's Beard (SUA), Porcupine Tree (UK) si Flower Kings (Suedia) sunt numai trei din multitudinea de exemple pe care le pot aduce atentiei.

marți, 21 iulie 2009

DINAMITA MUZICALA: Egg, "Contrasong" (The Polite Force)



Cu albumul "The Polite Force" (1971), din care ati ascultat ieri "A Visit To The Newport Hospital", Egg poate sa stea in galeria marilor trupe ale muzicii progresive din spita Canterbury Scene, alaturi de trupe ca Gong sau Hatfield & The North. Este fara discutie cea mai reusita creatie a grupului, iar aici Dave Stewart mai parcuge inca o etapa in maturizarea sa artistica.

Avem acum o viziune muzicala coerenta, bazata pe respectarea reperelor din muzica preclasica si clasica si pe folosirea metodelor moderne si armoniilor tipice muzicii progresive. Aici vedem si ciudatenii muzicale care au fost exploatate la maximum, in acei ani, de catre trupele de PsychedelicProg, precum Pink Floyd.

Carevasazica auzim tot felul de zgomote ciudate, care au sens daca citesti versurile pieselor, in timp ce le asculti. Dar ce piese! Deja intram acum direct in abstractiuni tipice Canterbury Scene si pentru care motiv acest curent muzical extrem de important este foarte putin cunoscut si nu a avut nici o intruziune in categoria a ceea ce indeobste se numeste "muzica de mase".

Cine a auzit de Caravan? Dar de Khan? Ori poate de National Health? Aproape nimeni, iar aceasta pentru ca muzica asta este foarte greu abordabila, complexa si noi azi nu prea mai avem timp de asa ceva. Suntem prea ocupati sa ne traim viata sumara.

luni, 13 iulie 2009

DINAMITA MUZICALA: Egg, "While Growing My Hair"



Unul dintre primele grupuri din Canterbury Scene (adica din curentul care a dat mari supergrupuri, ca Soft Machine sau Hatfield and The North si care a facut prozeliti pana in Japonia), Egg era un trio format din Dave Stewart la orga, pian si tone generator (pe artist il vedem in foto din clip), Mont Campbell la bas si voce (orga, pian si corn francez) si Clive Brooks la tobe.

Musica Egg era foarte bine structurata, cu pagini de muzica preclasica (preluate, de exemplu, de la Bach) si unele influente jazz. Trupa a explorat de-a lungul timpului o serie de formule muzicale, explorand uneori idei preluate din muzica clasica si preclasica, iar alteori creand chiar o simfonie proprie.

Egg a lansat trei albume extrem de importante pentru muzica progresiva: "Egg", din 1970, din care va prezint azi "While Growing My Hair", "The Polite Force", din 1971, considerat cel mai bun album al lor, urmat in anul 1974 de "The Civil Surface".

In urma cu mult timp, am avut placerea sa va prezint trupa Arzachel, de Psihedelic/SpaceRock, unde, impreuna cu Steve Hillage, Dave Stewart explora orizonturi muzicale asemanatoare. Steve Hillage fiind o alta figura emblematica a Canterbury Scene.

Voi continua in zilele urmatoare prezentarea acestei formatii legendare, Egg. Adica ou, nu va faceti iluzii. Nimic mai mult, un simplu ou. Dar ce ou, unul progresiv! A-ha-ha!