© Toate materialele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor si pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se pedepseste conform Codului Penal.

luni, 9 martie 2009

ASASINAREA LUI MARIAN COZMA: Durere dezlegată (GSP)

Românul a fost ucis după ce un oligarh local a chemat banda de 25 de rromi. O agresiune comandată s-a transformat în crimă.
==========
"Vreau ca adevăraţii vinovaţi ai morţii fiului meu să iasă la lumină. Vreau să se facă dreptate!"
Petre Cozma
==========
În limba română, dreptatea nu are plural. Doar nedreptatea are, după cum observa un personaj al lui Camil Petrescu.

Ca orice ţară, Ungaria are plural. Există mai multe feţe ale acestui stat pe care românii îl privesc cu invidie respectuoasă. Întîi este Ungaria drumurilor pe care le parcurgi ca să ajungi în Vest.

"Ungurii au 1.000 de kilometri de autostradă, noi, 300 km. Dar diferenţa e chiar mai mare! Pentru că dacă ţinem cont de densitatea autostrăzilor la kilometrul pătrat de teritoriu, Ungaria are un indice de 6,2, de 5 ori mai mare decît cel de 1,2 al României", scrie pe blogul său timişoreanul Cristian Orgonas, licenţiat şi deţinător de master în economie. Asta cred românii. Şi acesta e adevărul.

citeste tot aici

citeste si:
Alin Şania: "E posibil să existe un sîmbure de adevăr în asta"
Petre Cozma: „Cel mai plauzibil scenariu mi se pare acela în care Marian a fost ucis la comandă”
Petre Cozma: "Merg la copiii mei din Ungaria"

2 comentarii:

Dan Gheorghe spunea...

exact ca in jungla. asa traim acum. poate ca asta e roata istoriei. se invarteste neincetat. ca ne place sau nu. si ne intoarcem de unde am plecat. la origini...

Florin Budescu spunea...

Stimate colega, intuiti corect.

In opinia mea, aceia care acrediteaza ideea ca ne indreptam, asa, spre o lume imblanzita, senina, putin senila si democratica gresesc foarte tare.

Mai corect, pentru a vedea cam spre ce ne indreptam, putem citi in cheie epopei SF de genul "Dune". Sau un roman excelent, ca "Neuromantul" lui William Gibson.

Exemplele pot continua. Chiar daca uneori abereaza (in relatie cu realitatea in care traim, nu in relatie cu propria creatie), acesti autori simt perfect pulsul anarhic al lumii spre care ne indreptam.