DINAMITA MUZICALA: Freedom's Children, "The Homecoming" (Astra, Galactic Vibes)

Aceasta este prima parte a piesei "The Homecoming", care apare pe albumele Freedom's Children "Astra" (intr-o versiune de studio) si "Galactic Vibes" (in versiunea de concert din acest clip si in urmatoarea, unde poate fi ascultata partea a doua a piesei, care dureaza peste 16 minute).



Freedom's Children este una dintre acele trupe care, din cauza unui context stupid, nu au ajuns sa fie cunoscute plenar. In cazul trupelor italiene, contextul stupid este bariera lingvistica. Am vorbit la timpul respectiv despre odihna mintii care, suprapusa cu agresiunea universala a limbii engleze si in primul rand a englezei americane, duce la o limitare a melomanilor la a asimila doar muzica buna din spatiul de limba engleza. Am un prieten care este cantaret de blues si e fan al trupei Spyrogyra, dar nu vrea sa auda de Il Balletto Di Bronzo.

In cazul trupei sud-africane Freedom's Children, a fost vorba despre apartheid. Manfred Mann, ca sa se lanseze plenar, a uschit-o din Africa de Sud in Marea Britanie in anul 1961. Vorbeam ieri despre o trupa, Abstract Truth, precum si despre personalitatea charismatica aflata la originea acestei formatii efemere si, deopotriva, stralucitoare: Ken Henson.

Acesta a fost chitaristul unei trupe sud-africane, numite Leeman Ltd, formata in Durban, Africa de Sud, in anul 1965. Un an mai tarziu, el si cu enigmaticul Ramsay MacKay au format, impreuna cu fostii membri ai grupului Navarones, Colin Pratley si Nic Martens, Freedom’s Children, considerata si azi ca fiind cea mai buna trupa rock din istoria rock-ului sud-african.

Clive Calder, care a pus la punct contractul dintre Abstract Truth si EMI in anul 1970, a declarat recent ca Freedom’s Children a fost, in opinia sa, "si este, dupa aproape 30 de ani, singurul grup rock sud-african care, daca s-ar fi aflat in contextul potrivit, la locul potrivit geografic, ar fi putut sa devina un grup rock de succes, doar fiind ei insisi si facand exact muzica pe care au facut-o".

Despre Freedom se poate spune ca au facut un fusion intre acid rock, progresiv rock si folk rock, cu o aura specifica. Rezultatul a fost un stil muzical care semana cu Uriah Heep, prin vocea ardenta a solistului vocal si felul in care foloseau chitara solo pana la limita distorsului.

Ken Henson a fost parte din proiectele de single-urile timpurii lansate de Freedom’s Children, o trupa obligata initial sa isi schimbe numele, intr-un mod incredibil, in "Fleadom’s Children", pentru ca guvernul de la Praetoria din acele timpuri a considerat ca freedom, adica libertate, este un cuvant inacceptabil.