marți, 28 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
«În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluţionar» (George Orwell)
© Toate materialele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor si pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se pedepseste conform Codului Penal.
Un comentariu:
Uau, de cand n-am mai ascultat piesa asta... (din primavara, cred) dar nici nu-i indicat sa o audiezi de prea multe ori (pe an). Te rascoleste infiorator. Daca e sa suferim c-am fost parasiti (vai si cat am plans, vai si cat ne-a durut), acum ne putem aminti si de datile cand am parasit. Uneori e in egala masura de tragic si trist sa fii calaul unei relatii, asa cum e sa fii cel caruia i se reteaza capul.
Bineinteles, piesa fiind atat de complexa, daca avem sexul corespunzator, ne pot apuca si dracii ("Bravo, monsieur, te hotarasti s-o iei pe pustii, ha? 'Ti-ar vara sa-ti fie! Nu, nu vreau sa ne plimbam pe nicaieri! Ti-o fost bine cand era rau, nu? Oh, nu, nu-mi spune! Ti-am luminat zilele innorate si de-atata lumina, iaca ai "orbit"! Nu, n-aud nimic, nu te cheama nimic, nimeni de nicaieri. Treci la masa, ti se raceste supa; azi nu esti un aventurier care trebuie sa cutreiere lumea neumblata si nici Motanul Incaltat. Ti-am zis sa nu mai citesti Winnetou cand e luna plina". Sau, mai scurt, "Unde crezi ca pleci? Stai jos").
Oricum, indiferent de scenariul pe care-l jucam, piesa este superba (top 10 in randul pieselor "de dat cu capul" si nr. 1 in randul celor de la Zeppelin)
Trimiteți un comentariu